În cadrul proiectului Grădina cu Oameni, Grupul de inițiativă civică Cișmigiu a realizat un ghid pentru a încuraja un comportament responsabil al iubitorilor de păsări din Grădina Cișmigiu, cu recomandări privind hrănirea și observarea aplicabile în toate parcurile din București.
Știm că iubiți păsările din Cișmigiu și încercați să le ajutați aducând de acasă pâinea veche (că e păcat să o arunci, nu?) sau împărțind cu ele pufuleții sau biscuiții copiilor. Nimic nu se compară cu interacțiunea directă cu o pasăre, cu frenezia rațelor care ciugulesc sau zecile de porumbei care se îngrămădesc de jur împrejurul vostru. Dar știați că de fapt le faceți rău?
Dacă le face rău pâinea, atunci de ce vin și o mănâncă cu așa bucurie și frenezie?
Pâinea aruncată e o masă ușor de obținut, cu minim efort. Le umple imediat, le dă senzația de sațietate, iar hrănirea lor permanentă creează dependență (sunt mai puțin dispuse să își caute singure de mâncare). Iar ceea ce interpretăm noi ca frenezie și bucurie de cele mai multe ori e o formă de stres generată de îngrămădeală și concurență. Urmăriți-le câteva minute și veți observa tot felul de comportamente agresive – hrănirea de acest fel creează grupuri și aglomerări care nu ar exista altfel.
Dar noi la țară am hrănit găinile ani de zile cu pâine veche și alte produse de panificație, și nu au pățit nimic.
E foarte probabil că acele găini nu au trăit suficient să vedeți urmările. Pâinea are o valoare nutritivă foarte mică (e cam toată carbohidrați), are sare și adaosuri dăunătoare și de fapt le afectează negativ tractul digestiv. Păsările au nevoie de o dietă diversă ce le oferă proteine și grăsimi, mai ales în perioada de cuibărire, creștere sau hrănire a puilor. Fără această diversitate nutrițională, păsările pot avea probleme de creștere sau sănătate: rațele, gâștele și lebedele pot ajunge să aibă aripi deformate care nu le mai permite să zboare, iar unele (lebedele mai ales) pot avea probleme cardiace serioase. Când aveți timp, trageți o fugă până în parcul Tineretului, lângă Cafeneaua Actorilor, să vedeți gâștele de acolo care au astfel de probleme (aripile sunt ținute în lateral și nu pot fi strânse pe lângă corp, iar păsările nu pot zbura).
Dar dacă las pâinea undeva pe margine sau o arunc în lac să o găsească în caz că le e foame?
Pâinea aruncată în lac afectează calitatea apei: favorizează creșterea și înmulțirea algelor, produce mirosuri neplăcute și, în general, duce la o apă mai puțin oxigenată și mai săracă în biodiversitate (vertebrate și nevertebrate din care ar putea să se hrănească păsările pe care încercăm să le ajutăm). Pâinea lăsată pe pământ prin parc se alterează și poate fi un focar de infecție pentru toate viețuitoarele. Atrage, de asemenea, șobolani, și știți că asta înseamnă probleme pentru toate lumea: boli, zeci de cutii de otravă în parc din care ajung să se servească și insecte, și păsări, și căței, și uneori chiar copii lăsați nesupravegheați.
Și dacă nu le ajut eu, ce o să mănânce? Nu o să moară de foame?
Deși grădina Cișmigiu nu e „sălbăticie”, oferă o mulțime de posibilități de hrănire tuturor păsărilor din parc. De primăvara până toamna, păsările se descurcă și singure: nevertebrate din lac sau de pe sol (ați văzut rațele străbătând lacul căutând cu ciocul diverse pe sub apă, nu?), semințe, fructe sau chiar iarbă. Unele păsări cântătoare se plimbă pe scoarța copacilor și ciugulesc larve de dimineața până seara (nu doar ciocănitorile fac asta). Mai multe nevertebrate mâncate înseamnă mai puțini țânțari și mai puține insecte dăunătoare care să afecteze arborii, iar mai multe fructe mâncate înseamnă mai multă biodiversitate (pentru că păsările, fiind foarte mobile, sunt bune la împrăștierea de semințe în tot orașul). Iarna, în schimb, multe dintre păsări au nevoie să fie ajutate – însă pâinea e cea mai proastă idee.
Și atunci, eu cum pot să ajut păsările?